Spiritualitatea familiei Sfinţii familiei
Sf. Gianna Beretta Molla, soţţmamă, medic, mărturisitor pro-life (1922-1962)
Comemorare: 28 aprilie
Patroană a mamelor, medicilor, copiilor nenăscuţţem>
Gianna Francesca Beretta s-a născut în Italia, la Magenta, fiind al zecelea copil din cei 13 ai soţţ Alberto şşria, terţţ franciscani. Din copiii familiei Beretta numai nouă au supravieţţpână la maturitate; dintre ei, o fiică a devenit călugăriţţiar doi fii preoţţamilia participa zilnic la Sfânta Liturghie şş ruga Rozariul în fiecare seară. Gianna a primit Prima Sfântă Împărtăşş la vârsta de 5 ani şşmătate şşe atunci, s-a cuminecat zilnic întreaga ei viaţţÎn liceu, Gianna a lucrat în slujba celor săraci şşbătrânilor şşa alăturat Societăţţbdquo;Sf. Vincenţţe Paul". Una din colegele de şşă a Giannei spunea: „Gianna avea o credinţţtât de vie încât cei care o întâlneau, după scurtă vreme, erau atraşş Biserică". La 16 ani, a participat la exerciţţpirituale conduse de un preot iezuit, după formula sfântului Ignaţţe Loyola, prilej cu care a dobândit darul rugăciunii mentale. Două gânduri ale Giannei din acea perioadă: „De acum înainte, vreau să mă rog în genunchi în fiecare dimineaţţicirc;n biserică aşşm mă rog seara în camera mea, la picioarele patului"; „Calea umilinţţste calea cea mai scurtă pentru a ajunge la sfinţţ. Am să mă rog ca Domnul să mă conducă în rai".
Medic Soţţ?�şmă Martiră Sfântă Câteva gânduri ale sfintei Gianna Beretta Molla Surse: www.vatican.va, www.saints.sqpn.com, www.wikipedia.org, www.saintgianna.org.
În 1941 şşînceput studiile de medicină la Milano, activând în Acţţa Catolică (din care făcea parte încă de la vârsta de 12 ani şşcirc;n care a ocupat o poziţţe conducere regională). Tinerele ei colege erau fascinate de exemplul ei luminos de jertfă şşgăciune. Pentru a-i ajuta pe alţţicirc;n misiunea lor, Gianna le oferea programul ei zilnic de viaţţpirituală: rugăciunea de dimineaţţ?�ş seară, nu în pat, ci în genunchi; Sfânta Liturghie; Sfânta Împărtăşş; cel puţţ0 minute de meditaţţvizită la Preasfântul Sacrament; Sfântul Rozariu.
În 1942, ambii părinţţ Giannei au murit la interval de numai patru luni, fiind suferinzi.
A absolvit medicina în 1949, prilej cu care notează: „Fiţţdici credincioşş Nu uitaţţciodată sufletul pacientului". şi-a deschis, împreună cu fratele ei Ferdinando, un cabinet de pediatrie în Mesero, lângă oraşşatal. Ajutând pacienţţăraci cu bani de medicamente în timpul perioadei grele de după război, Gianna spunea: „Misiunea noastră nu este încheiată atunci când medicamentele nu mai sunt necesare. Trebuie să aducem sufletul înaintea lui Dumnezeu".
Gianna spera să se poată alătura fratelui său preot Alberto, misionar în Brazilia, unde dorea să-şşnă cunoşş?�ţîn domeniul ginecologiei în slujba femeilor sărace, însă nu a reuşşcest lucru din cauza propriei ei sănătăţţecare.
In 1954, la vârsta de 32 de ani, după ani de rugăciuni pentru discernerea vocaţţsale, Gianna l-a cunoscut pe inginerul Pietro Molla, mai mare cu zece ani decât ea, cu care s-a căsătorit un an mai târziu, în cadrul Liturghiei celebrate de fratele Giannei, Giuseppe. Într-o scrisoare, la scurt timp după nuntă, Pietro scria: „Am început şşm continua cu perseverenţţecitarea zilnică a Rozariului. Fie ca Maica noastră cerească să vegheze pururi asupra noastră şş? ne dea harul de a fi bucuraţţ mici îngeraşşDespre copii, cu două săptămâni înaintea nunţţGianna îi scria, la răndul ei, lui Pietro: „Vom deveni colaboratori ai lui Dumnezeu în creaţţ?�ştfel îi vom putea dărui copii care să-l iubească şş?-l slujească". (NB: Gianna a păstrat corespondenţţ Pietro, aceasta fiind publicată în volumul „Scrisori de dragoste către soţţeu"). S-au născut primii trei copii ai cuplului: Pierluigi (1956), Maria Zita (Mariolina) (1957) şşura (1959). Pentru a-i mulţţlui Dumnezeu, după fiecare naşş Gianna a donat misiunilor sume echivalente unui salariu pentru şşluni de muncă. După aceasta, Gianna a trecut prin experienţţreroasă a pierderii a două sarcini.
În 1961, Gianna a rămas din nou însărcinată. În timpul celei de-a doua luni de sarcină, a început să se dezvolte un fibrom uterin. După o primă examinare, medicii i-au prezentat Giannei trei opţţ: 1. avortul (care i-ar fi salvat viaţţ�şar fi îngăduit să mai aibă şşţţpii); 2. histerectomia totală (care i-ar fi salvat viaţţar ar fi ucis copilul nenăscut şşar fi răpit posibilitatea de a mai avea copii); 3. îndepărtarea fibromului (care ar fi putut conduce la complicaţţlterioare). Învăţţra Bisericii i-ar fi permis să opteze pentru histerectomie, dar ar fi interzis avortul. Dorind să salveze viaţţpilului ei nenăscut, Gianna a optat pentru înlăturarea fibromului.
Dupa operaţţcomplicaţţ au continuat pe toată perioada sarcinii, timp în care Gianna a fost mereu conşştă de situaţţ?�şspus: „Naşşa aceasta va fi una grea. Probabil că vor fi nevoiţţ? salveze un singur suflet. Iar eu doresc ca ei să-mi salveze copilul".
La data de 21 aprilie 1962 (în Vinerea Sfântă a acelui an), Gianna a născut prin cezariană al patrulea copil al său, Gianna Emanuela.
Ulterior, starea de sănătate a Giannei s-a agravat şşupă 7 zile de la naşş, a murit de peritonită septică, fiind înmormântată în cimitirul din Mesero.
Unsprezece ani mai târziu, la Angelus din 23 septembrie 1973, papa Paul al VI-lea, amintind-o pe Gianna, vorbea despre ea în următorii termeni: „O tânără mamă din dieceza de Milano, care, pentru a-i da viaţţiicei sale, şşsacrificat-o pe a ei, ca jertfă conşştă", prin aceste cuvinte Sfântul Părinte făcând referire la jertfa lui Cristos de pe Calvar.
Gianna a fost beatificată de papa Ioan Paul al II-lea în 1994 (Anul Familiei) şşnonizată de acelaşşpă în 2004. La ceremonia de canonizare au fost prezenţţţţi Pietro şşica ei Gianna Emanuela (astăzi medic, implicată ea însăşşcirc;n mişşa pro-life). Minunea obţţă prin mijlocirea Giannei şşrobată de Vatican ca fiind autentică a implicat tot o mamă, Elisabeta Comparini Arcolino, care a reuşşă dea viaţţnui copil sănătos, în urma unei sarcini căreia medicii nu îi dădeau nici o şş? din punct de vedere medical.
„Trupul nostru este un cenacol, o monstranţţprin acest cristal lumea trebuie să-l vadă pe Dumnezeu".
„Dacă ne-am gândi cât de mult a suferit Isus, n-am comite nici cel mai mic păcat".
„Chiar şşcirc;n suferinţţsă-i aducem mulţţi lui Dumnezeu".
Traducere şşdactare : Claudia Stan
