Spiritualitatea familiei Sfinţii familiei

Quatrocchi

Speranţa se înnoieşte ori de câte ori Biserica celebrează Ziua Mondială a Tineretului. E o sărbătoare aşteptată şi mereu surprinzătoare. Sub soarele arzător al Madridului, pe o caniculă stingheritoare, în plin august, Biserica a retrăit o nouă primăvară. Din piepturile sutelor de mii de tineri adunaţi pe Quatros Vientos au răsunat nenumărate scandări. Una dintre ele a revenit cu multă insistenţă: Esta es la juventud del Papa: Acesta este tineretul papei. Rostirea ei era ca o întoarcere în trecutul apropiat. În noiembrie 2010, Sfântul Părinte vizitase Barcelona, cu ocazia consacrării bisericii Sagrada Familia. Tinerii barcelonezi au fost primii care au inflamat străzile oraşului - cum scria un jurnal în acele zile - cu sloganul: Acesta este tineretul papei. Şi flama s-a transferat la Madrid, aprinzând şi la propriu şi la figurat atmosefera de august. Odată cu întorcerea tinerilor la casele lor, răspândite în toate cele patru zări ale planetei, aşteptăm ca tinerii să inflameze şi străzile lumii cu tinereţea credinţei lor.
Tineretul papei! Care papă? Un papă peste care s-au aşternut anii, ceea ce a devenit uşor vizibil, slăbit, uşor obosit, dar care în dogoarea valului de tinereţe a intrat într-un dialog minunat cu mulţimea de tineri. Entuziasmului tinereţii, papa i-a răspuns cu puterea verbului, însoţită de vigoarea înţelepciunii unui adevărat maestru. Mereu limpede şi lucid, papa le-a vorbit tinerilor într-un limbaj direct, pătrunzător şi adecvat lor.
De ce şi cu ce scop a venit această mulţime de tineri la Madrid? O întrebare pe care papa şi-o punea încă de la sosirea sa pe aeroport, joi, 18 august. De fapt, ar fi voit să transfere, să transpună acest de ce pe buzele şi în inima fiecărui tânăr. Oricum, încă din 06.08.2010, zi în care lansase mesajul pentru întâlnirea de la Madrid, sub titlul „Înrădăcinaţi şi întemeiaţi în Cristos, tari în credinţă" (Col 2,7), amintea că tinereţea este vârsta celor mai mari căutări. Că pe lângă dorinţa de prietenie, de a construi raporturi autentice, de a întemeia o familie unită, de a avea stabilitate şi siguranţă, tinerii caută şi altceva. „A fi tânăr - spunea în mesaj - înseamnă a dori ceva mai mult decât cotidianitatea obişnuită a unui serviciu sigur şi a simţi dorinţa pentru ceea ce este realmente mare". Apoi, papa nu ascunde îngrijorarea sa referitoare la criza economică, la lipsa locurilor de muncă, fapt ce afectează populaţia tânără, dar nu separă criza economică, de criza morală şi spirituală.
În netă contrapunere cu dorinţa de stabilitate şi siguranţă, trece în revistă şi ceea ce ar putea goli inima tânărului şi ar putea-o îmbolnăvi uneori iremediabil: „superficialitatea, consumismul şi hedonismul care domnesc, atâta banalizare în trăirea sexualităţii, atâta lipsă de solidaritate, atâta corupţie". Toate împreună sunt iluzii. Dacă iluziile distrug, dacă stabilitatea şi siguranţa nu sunt îndeajuns, atunci ce caută un tânăr?
La Madrid, pentru prima oară în şirul întâlnirilor Mondiale ale tinerilor, papa s-a întâlnit cu tinerii profesori universitari, cărora le-a amintit afirmaţia marelui filosof grec Platon: „Caută adevărul în timp ce eşti tânăr pentru că dacă nu vei face asta după aceea îţi va scăpa din mâini" (Parmenide, 135d). Ţinta căutărilor tânărului, uneori arzătoare şi chinuitoare, este adevărul. Dar tânărul caută şi maeştri care să trăiască adevărul şi de la care să-l înveţe. De aceea, papa le atrăgea atenţia profesorilor că adevărul nu poate fi posedat. Este asemenea unei stachete care odată trecută se înalţă şi mai sus.
Tot profesorilor, în calitate de maeştri şi formatori de conştiinţe, le amintea că umilinţa este o virtute indispensabilă pentru a nu închide accesul la adevăr. Mediul universitar, în mod paradoxal, nu stimulează totdeauna căutarea şi cunoaşterea adevărului. Insistenţa aproape exclusivă asupra cultivării capacităţilor tehnice pentru a răspunde nevoilor pieţei, prin formarea de profesionişti competenţi şi eficienţi, trădează sensul genuin al fiinţării universităţii, care încă de la începuturile sale avea ca obiectiv slujirea omului şi a binelui său integral. De aceea papa învaţă: „Nu putem înainta în cunoaşterea a ceva dacă nu ne mişcă iubirea şi nici nu putem iubi ceva în care nu vedem raţionalitate, dat fiind faptul că "Nu există inteligenţa şi apoi iubirea: există iubirea bogată în inteligenţă şi inteligenţa plină de iubire" (Caritas in veritate, 30). Dacă adevărul şi binele sunt unite, aşa sunt şi cunoaşterea şi iubirea. Din această unitate derivă coerenţa de viaţă şi de gândire, caracterul exemplar care se cere de la orice bun educator".
Răspunsul la „de ce?"-ul de mai sus este tocmai binele şi adevărul. Dar ele au un chip. Amprenta primită odată cu botezul este, de fapt, răspunsul imprimat în sufletul şi trupul fiecărui creştin, şi care urmează să fie transpus în viaţă. Alegerea temei cu titlul „Înrădăcinaţi şi întemeiaţi în Cristos, tari în credinţă" este o modalitate de a ne aminti că, de fapt, avem răspunsul. Același lucru l-a făcut şi Sfântul Paul faţă de coloseni, îndemnându-i să nu se lase contaminaţi de filozofiile religioase care-i îndepărtau de Evanghelie. Papa constată că ne aflăm în aceeaşi situaţie. Un curent laicist vrea să-l excludă pe Dumnezeu din viaţa publică şi câteva curente religioase anunţă o fericire fără Cristos.
La Via Crucis ţinută vineri, 19 august, papa a amintit că drumul fericirii trece prin mântuirea Crucii lui Cristos şi că celelalte propuneri nu sunt altceva decât iluzii. Deci Benedict al XVI-lea îi duce pe tineri la întâlnirea lui Cristos cel Răstignit. În mesajul din august, 2010, afirma: „adesea Crucea ne provoacă frică, pentru că pare să fie negarea vieţii. În realitate, este contrariul! Ea este 'da'-ul lui Dumnezeu spus omului, expresia maximă a iubirii sale şi izvorul din care curge viaţa veşnică. [...] Aşadar, nu pot decât să vă invit să primiţi Crucea lui Isus, semn al iubirii lui Dumnezeu, ca izvor de viaţă nouă".
I-am văzut pe tineri purtând crucea pe străzile Madridului. Îi vedem an de an purtând-o de la Biserica franceză la Catedrala Sfântul Iosif de Ziua Floriilor, cu ocazia procesiunii. Speranţa Bisericii trece prin crucea pe care o duc tinerii. Dar atenţie!, crucea trece prin inimi. Prin acele inimi care au strigat: Acesta este tineretul papei.
Imaginea crucii dusă pe străzi ne proiectează înspre Milano, unde între 28 mai şi 3 iunie, 2012, se va desfăşura cea de-a VII-a Întâlnire mondială a familiilor cu tema: Familia, munca, sărbătoarea. Ducând crucea, tinerii de azi devin adulţii de mâine, gata să spună da Domnului în a îmbrăţişa o stare definitivă de viaţă: căsătoria pentru a întemeia o familie, preoţia pentru a sluji cu inimă neîmpărţită Bisericii, viaţa consacrată pentru a arde din dragoste pentru Cristos.