Spiritualitatea familiei Sfinţii familiei
Ludovic si Azelia Martin, parintii Sfintei Tereza a Pruncului Isus
Comemorare: 18 octombrie 2015 (au fost canonizati in timpul Sinodului pentru Familii de la Roma), dupa ce au fost declarati Venerabili in timpul Anului International al Familiei (1994) si beatificati in 2008.
Casatoria dintre Ludovic (Louis) Martin si Azelia (Zelie) Guerin a avut loc la miezul noptii pe 13 iulie 1958 in oraselul normand Alencon din Franta, pe cand Ludovic avea 35 de ani si Azelia 27 ani.
Amandoi simtisera in tinerete dorinta de a se consacra lui Dumnezeu, fara a o fi putut insa implini: Ludovic pentru ca nu cunostea latina (pe atunci considerata esentiala pentru viata monastica), iar Azelia din cauza sanatatii sale delicate.
Casatoria lor a avut loc in urma unei intalniri intamplatoare, dar providentiale, pe podul Sf. Leonard, in oraselul normand Alencon: cand l-a intalnit pe acel tanar, cu un aspect atat de rezervat si de demn, Azelia a simtit in inima o voce care-i spunea: "Acesta este Sotul pe care eu l-am pregatit pentru tine!"
La inceputul casatoriei aproape ca se gandisera sa impace chemarea la casatorie si vechea lor dorinta de a-i apartine doar lui Dumnezeu, traind astfel impreuna ca adevarati soti, dar feciorelnici. Apoi, confesorul lor i-a ajutat sa inteleaga ca a avea fii si a se consuma in intregime pentru sfintenia lor era modul cel mai naturla (dar cat de rar!) de a uni cele doua chemari.
Au avut impreuna noua copii, dintre care au supravietuit doar cinci. Erau timpuri in care mortalitatea infantila era inca foarte ridicata: era de ajuns o infectie intestintala sau o bronsita pentru a provoca o tragedie, iar medicamentele puse la dispozitie erau mai degraba empirice. Doi baieti si o fetita au murit inainte de a implini primul an de viata. O alta fetita, cea mai iubita, a murit la varsta de cinci ani. Au supravietuit cinci fete.
Sotii Martin au trait generarea si educarea fiilor ca pe o rugaciune: cererea unui dar, acceptarea lui cu recunostinta, apoi grija iubitoare pentru darul primit. Daca cateodata darul le era cerut inapoi erau indurerati, dar nu se simteau tradati.
Capodopera educativa a lor a fost cu siguranta grija fata de micuta Tereza, numita ulterior de Lisieux, care s-a nascut atunci cand Azelia avea deja peste 40 de ani si era bolnava, iar Ludovic avea deja 50 ani.
Azelia a murit in zorii zilei de 28 august 1877, cand Tereza avea doar 4 ani. Tereza a suferit foarte mult atunci si a inteles gravitatea pierderii mamei atunci cand si-a dat seama ca dimineata mama nu mai era ca sa o punsa sa-si spuna rugaciunile.
La Lisieux, viata familiala s-a desfasurat astfel incat elementele naturale si cele supranaturale s-au impletit fara a rupe si fara a forta nimic: naturalul era trait in mod supranatural, supranaturalul era trait in mod natural.
Ludovic Martin s-a ingrijit de umanitatea celor cinci fete ale sale (de toate adorat si de toate definit "tata incomparabil") astfel incat increderea in paternitatea lui Dumnezeu sa devina pentru ele sensibila, zilnica, fascinanta. Si a avut in schimb o iubire si un respect nemarginite.
Multe aspecte despre viata familiala si despre parintii Sfintei Tereza de Lisieux gasim in cele doua manuscrise autobiografice "Istoria unui suflet" si Scrisorile Sfintei Tereza.
Ludovic a murit pe 29 iulie 1894, la varsta de 71 de ani, privind fix la fiica sa care recita alaturi de el frumoasa rugaciune care incepe astfel: "Isuse, Iosif, Maria, va daruiesc inima, viata si sufletul meu..."
(sursa: "Portrete ale sfintilor carmelitani", Editura carmelitana)
