Magisteriul Bisericii Catolice despre familieSfântul Scaun

CARTA DREPTURILOR FAMILIEI

Prezentare
Carta drepturilor familiei îşi are originile în cererea formulată de sinodul episcopilor ţinut la Roma în anul 1980 pe tema "Datorii ale familiei creştine în lumea de astăzi" (cf. "Propositio", nr. 42).
Sanctitatea sa papa Ioan Paul al II-lea, în exortaţia apostolică Familiaris consortio (nr. 46), primeşte cererea sinodului şi angajează Sfântul Scaun să pregătească o Cartă a drepturilor familiei care să fie prezentată mediilor şi autorităţilor interesate.
Este important să se înţeleagă în mod corect natura şi stilul acestei Carte aşa cum este ea prezentată acum.
Documentul nu este o expunere de teologie dogmatică şi morală asupra căsătoriei şi a familiei, deşi el reflectă gândirea Bisericii în domeniu. Nici nu este un codice de conduită pentru persoanele sau instituţiile interesate în această problemă. Carta diferă şi de o simplă declaraţie de principii teoretice privind familia. Ea intenţionează, mai curând, să prezinte tuturor contemporanilor noştri, fie că sunt creştini sau nu, o formulare - cea mai completă şi mai ordonată posibil - a drepturilor fundamentale inerente acelei societăţi naturale şi universale care este familia.
Drepturile enunţate în Cartă sunt manifestate în conştiinţa fiinţei umane şi în valorile comune ale întregii umanităţi. Viziunea creştină este prezentă în această Cartă ca o lumină a revelaţiei divine care iluminează realitatea naturală a familiei. Aceste drepturi izvorăsc, într-o ultimă analiză, din acea lege care este înscrisă de Creator în inima fiecărei fiinţe umane. Societatea este chemată să apere aceste drepturi de diverse încălcări, să le respecte şi să le promoveze în totalitatea conţinutului lor.
Drepturile propuse trebuie să fie înţelese conform caracterului specific al unei "Carte". În unele cazuri ele enunţă adevărate şi proprii norme angajate în mod juridic; în alte cazuri exprimă postulate şi principii fundamentale pentru o legislaţie de îndeplinit şi pentru dezvoltarea politicii familiale. În toate cazurile, ele sunt un apel profetic în favoarea instituţiei familiale, care trebuie să fie respectată şi apărată de toate uzurpările.
De altfel, aproape toate aceste drepturi se pot găsi şi în alte documente, atât ale Bisericii cât şi ale comunităţii internaţionale. Prezenta Cartă îşi propune să le elaboreze ulterior, să le precizeze cu o mai mare claritate şi să le adune într-o prezentare organică, ordonată şi sistematică. Anexate la text sunt indicaţiile din "izvoare şi referinţe", din care au fost extrase unele formulări.
Carta drepturilor familiei este acum prezentată de Sfântul Scaun, organul central şi suprem al guvernului Bisericii Catolice. Documentul este îmbogăţit de abundente observaţii şi sugestii primite ca răspuns la o amplă consultare a conferinţelor episcopale ale întregii Biserici ca şi a experţilor în materie, reprezentanţi ai diverselor culturi. Carta se adresează în principal guvernelor. Cu scopul de a reafirma, pentru binele societăţii, conştiinţa comună a drepturilor esenţiale ale familiei, Carta oferă tuturor celor care împărtăşesc responsabilitatea pentru binele comun un model şi un punct de orientare pentru elaborarea unei legislaţii şi a unei politici a familiei, şi un ghid pentru programele de acţiune.
În acelaşi timp Sfântul Scaun propune cu încredere acest document atenţiei organizaţiilor internaţionale interguvernamentale care, în virtutea competenţei lor şi a grijii pentru apărarea şi promovarea drepturilor umane, nu pot să ignore sau să permită violarea drepturilor fundamentale ale familiei.
Carta se adresează în mod natural chiar familiilor înseşi: ea intenţionează să consolideze în ele conştiinţa rolului de neînlocuit şi a poziţiei familiei; sugerează familiilor să se unească în apărarea şi în promovarea drepturilor lor; încurajează familiile la îndeplinirea datoriilor lor în aşa fel încât rolul familiei să poată deveni tot mai clar apreciat şi recunoscut în lumea de astăzi.
Carta se adresează, în sfârşit, tuturor bărbaţilor şi femeilor cu scopul de a se angaja să facă tot ce este posibil pentru a asigura ca drepturile familiei să fie protejate şi ca instituţia familiei să fie întărită pentru binele întregii umanităţi, astăzi şi în viitor.
Sfântul Scaun, în prezentarea acestei Carte, dorită de către reprezentanţii episcopatului din toată lumea, adresează un apel tuturor membrilor şi instituţiilor Bisericii de a mărturisi cu claritate convingerile lor creştine cu privire la misiunea de neînlocuit a familiei şi de a se îngriji ca familiile şi părinţii să primească susţinerea necesară şi încurajarea pentru a îndeplini această sarcină încredinţată lor de Dumnezeu.

Preambul
Considerăm că:
a) drepturile persoanei, chiar dacă se exprimă ca drepturi ale individului, au o fundamentală dimensiune socială, care găseşte în familie expresia sa naturală şi vitală;
b) familia este fondată pe căsătorie, unire intimă de viaţă în complementaritatea dintre un bărbat şi o femeie, care se constituie ca o legătură indisolubilă a căsătoriei în mod liber încheiată şi exprimată public, şi este deschisă la transmiterea vieţii;
c) căsătoria este instituţia naturală căreia îi este încredinţată într-o manieră exclusivă misiunea transmiterii vieţii;
d) familia, societatea naturală, este anterioară statului şi oricărei alte comunităţi şi posedă drepturi proprii, care sunt inalienabile;
e) familia constituie, mai mult chiar decât un simplu nucleu juridic, social şi economic, o comunitate de iubire şi de solidaritate, care este în mod unic adaptată la învăţarea şi transmiterea valorilor culturale, etice, sociale, spirituale şi religioase, esenţiale pentru dezvoltarea şi bunăstarea propriilor membri ai societăţii;
f) familia este locul în care diverse generaţii se întâlnesc şi se ajută reciproc pentru a creşte în cunoaşterea umană şi pentru a armoniza drepturile individului cu alte cereri ale vieţii sociale;
g) familia şi societatea, care sunt reciproc legate prin legături vitale şi organice, au o funcţie complementară în apărarea şi în progresul binelui umanităţii şi al fiecărei persoane;
h) experienţa diverselor culturi de-a lungul istoriei a arătat cât este de necesar pentru societate să recunoască şi să apere instituţia familială;
i) societatea şi în special statul şi organizaţiile internaţionale, trebuie să protejeze familia cu măsuri cu caracterului politic, economic, social şi juridic, cu scopul de a consolida unitatea şi stabilitatea familiei în aşa fel încât ea să poată să-şi exercite funcţia sa specifică;
j) drepturile, necesităţile fundamentale, bunăstarea şi valorile familiei, chiar dacă sunt în mod progresiv apărate în unele cazuri, sunt adesea ignorate şi nu rareori subminate de legi, instituţii şi programe socio-economice;
k) multe familii sunt constrânse să trăiască în situaţii de sărăcie care le împiedică să-şi desfăşoare propriul rol cu demnitate;
l) Biserica Catolică, conştientă că binele persoanei, al societăţii şi al Bisericii însăşi trece prin viaţa de familie, a reţinut ca parte a misiunii sale de a proclama tuturor planul lui Dumnezeu înscris în natura umană cu privire la căsătorie şi la familie, de a promova aceste două instituţii şi de a le apăra împotriva tuturor celor care le atacă;
m) sinodul episcopilor, celebrat în anul 1980, anunţă în mod explicit că a fost redactată şi va ajunge la toţi cei interesaţi o Cartă a drepturilor familiei;
Sfântul Scaun, după ce a consultat conferinţele episcopale, prezintă acum această Cartă a drepturilor familiei şi face apel la toate statele, organizaţiile internaţionale şi la toate instituţiile şi persoanele interesate, pentru a respecta aceste drepturi şi pentru a asigura recunoaşterea lor efectivă şi observarea lor.

Articolul 1
Fiecare persoană are dreptul la libera alegere a propriului statut de viaţă, şi prin aceasta să se căsătorească şi să formeze o familie, să rămână celibatară sau necăsătorită.
a) Fiecare bărbat şi fiecare femeie, care a ajuns la vârsta căsătoriei şi are capacitatea necesară pentru aceasta, are dreptul de a se căsători şi de a forma o familie, fără nici o discriminare; restricţii legale în exercitarea acestui drept, atât cu caracter permanent cât şi temporar, pot fi introduse numai când sunt cerute de exigenţe grave şi obiective ale însăşi instituţiei matrimoniale şi ale relevanţei sale sociale şi publice; trebuie în fiecare caz să se respecte demnitatea şi drepturile fundamentale ale persoanei.
b) Cei care doresc să se căsătorească şi să formeze o familie au dreptul să aştepte de la societate acele condiţii morale, educative, sociale şi economice care să facă posibilă exercitarea dreptului lor de a se căsători în deplină maturitate şi responsabilitate.
c) Valoarea instituţională a căsătoriei trebuie să fie susţinută de autorităţile publice: situaţia cuplurilor necăsătorite nu trebuie să fie pusă pe acelaşi plan cu căsătoria încheiată cu forme legale.

Articolul 2
Căsătoria nu poate fi încheiată dacă nu exprimă liberul şi deplinul consens al soţilor exprimat în mod legal.
a) Ţinând în respectul datorat rolul tradiţional al familiilor, în anumite culturi, pentru a călăuzi decizia fiilor lor, orice presiune care împiedică alegerea unei persoane potrivite ca soţ sau ca soţie trebuie să fie evitată.
b) Viitorii soţi au dreptul la libertatea lor religioasă. De aceea a impune ca prealabilă condiţie pentru căsătorie refuzul credinţei sau o profesiune de credinţă, care ar fi contrară propriei conştiinţe, constituie o încălcare a acestui drept.
c) Soţii, prin complementaritatea naturală care există între bărbat şi femeie, se bucură de aceeaşi demnitate şi de drepturi egale cu privire la căsătorie.

Articolul 3
Soţii au dreptul inalienabil de a constitui o familie şi de a decide cu privire la intervalul dintre naşteri şi numărul de fii pe care să-i aibă, luând în mod deplin în consideraţie datoriile lor faţă de ei înşişi, faţă de fii deja născuţi, familia şi societatea, într-o justă ierarhie a valorilor şi în conformitate cu ordinea morală obiectivă care exclude recurgerea la contracepţie, sterilizare şi avort.
a) Activităţile autorităţilor publice şi ale organizaţiilor private, care tentează printr-un mod oarecare să limiteze libertatea cuplului în a decide numărul copiilor lor constituie o gravă ofensă împotriva demnităţii umane şi împotriva justiţiei.
b) În relaţiile internaţionale, ajutorul economic pentru dezvoltarea popoarelor nu trebuie să fie condiţionat de acceptarea unui program de contracepţie, sterilizare sau avort.
c) Familia are dreptul la asistenţă din partea societăţii în ceea ce priveşte datoriile sale cu referire la procrearea şi educarea fiilor. Cuplurile căsătorite, având o familie numeroasă, au dreptul la un ajutor potrivit şi nu trebuie să fie supuse discriminării.

Articolul 4
Viaţa umană trebuie să fie respectată şi protejată în mod absolut încă din momentul conceperii ei.
a) Avortul este o directă încălcare a dreptului fundamental la viaţă a fiinţei umane.
b) Respectul pentru demnitatea fiinţei umane exclude orice manipulare experimentală sau exploatare a embrionului uman.
c) Toate intervenţiile asupra patrimoniului genetic al persoanei umane, care nu au ca scop corectarea anomaliilor, constituie o încălcare a dreptului la integritatea fizică şi împiedică binele familiei.
d) Fiii, atât înainte cât şi după naştere, au dreptul la protecţie şi asistenţă specială, cum au şi mamele, atât în timpul sarcinii cât şi după naştere, pentru o anumită perioadă.
e) Toţi fiii, atât cei născuţi în familii căsătorite cât şi în afara căsătoriei, se bucură de acelaşi drept al protecţiei sociale, în vederea dezvoltării lor personale şi integrale.
f) Orfanii sau copiii privaţi de asistenţa părinţilor sau a tutorilor trebuie să primească o protecţie specială din partea societăţii. Statul, în ceea ce priveşte încredinţarea sau adopţia, trebuie să prevadă o legislaţie care să faciliteze familiile capabile să primească în casele lor copii care au nevoie de o asistenţă permanentă sau temporară şi care, în acelaşi timp, să respecte drepturile naturale ale părinţilor.
g) Copiii care sunt handicapaţi au dreptul de a găsi în casă sau în şcoală un mediu adaptat dezvoltării lor umane.

Articolul 5
Dând viaţă copiilor lor, părinţii au originarul, principalul şi inalienabilul drept de a-i educa; ei trebuie pentru aceasta să fie recunoscuţi ca primii şi principalii educatori ai fiilor lor.
a) Părinţii au dreptul să-i educe pe fii lor în conformitate cu convingerile lor morale şi religioase, luând în considerare tradiţiile culturale ale familiei care favorizează binele şi demnitatea copilului; ei trebuie, pe lângă aceasta, să primească din partea societăţii ajutorul şi asistenţa necesare pentru a desfăşura în mod convenabil rolul lor educativ.
b) Părinţii au dreptul de a alege liber şcolile sau alte mijloace necesare pentru educarea fiilor lor în conformitate cu convingerile lor. Autorităţile publice trebuie să facă astfel ca ajutoarele publice să fie alocate în maniera în care părinţii să fie într-adevăr liberi în exercitarea acestui drept, fără să întâlnească obstacole nedrepte. Nu trebuie să fie constrânşi părinţii să facă, direct sau indirect, cheltuieli suplimentare, care să împiedice sau să limiteze în mod nedrept exercitarea acestei libertăţi.
c) Părinţii au dreptul de a obţine ca fiii lor să nu fie constrânşi să frecventeze şcolile care nu sunt în armonie cu propriile lor convingeri morale şi religioase. În special educaţia sexuală - care este un drept fundamental al părinţilor - trebuie să fie realizată sub atenta lor îndrumare, fie în casă, fie în centrele educative alese şi controlate de ei.
d) Drepturile părinţilor sunt încălcate ori de câte ori se impune de către stat un sistem obligatoriu de educaţie, din care să fie exclusă orice formare religioasă.
e) Dreptul principal al părinţilor de a-şi educa proprii fii trebuie să fie susţinut prin toate formele de colaborare dintre părinţi, educatori şi autorităţile şcolare, şi, în special, prin formele de participare cunoscute prin a exprima opinia cetăţenilor în funcţionarea şcolilor şi în formularea şi aplicarea politicii educative.
f) Familia are dreptul de a pretinde ca mijloacele de comunicare socială să fie instrumente pozitive pentru construirea unei societăţi care să consolideze valorile fundamentale ale familiei. În acelaşi timp familia are dreptul de a fi în mod adecvat protejată, în special cu privire la membrii săi mai tineri, de efectele negative şi de abuzurile mass-mediei.

Articolul 6
Familia are dreptul de a exista şi de a progresa ca familie.
a) Autorităţile publice trebuie să respecte şi să promoveze demnitatea, legitima independenţă, intimitatea, integritatea şi stabilitatea oricărei familii.
b) Divorţul atacă însăşi instituţia căsătoriei şi a familiei.
c) Sistemul familiei lărgite, acolo unde există, trebuie să fie stimat şi ajutat în împlinirea mereu mai bună a rolului său tradiţional de solidaritate şi de asistenţă mutuală, şi în respectarea, în acelaşi timp, a drepturilor familiei restrânse şi a demnităţii personale a fiecărui membru.

Articolul 7
Orice familie are dreptul de a trăi liber propria viaţă religioasă domestică sub îndrumarea părinţilor, aşa cum are dreptul de a profesa în mod public şi de a răspândi credinţa, de a lua parte la cultul public şi de a alege în mod liber programele de instruire religioasă fără a suferi discriminări.

Articolul 8
Familia are dreptul de a exercita funcţia sa socială şi politică în construirea societăţii.
a) Familiile au dreptul de a forma asociaţii cu alte familii şi instituţii, pentru a desfăşura rolul familiei în mod convenabil şi efectiv, ca şi pentru a proteja drepturile, a promova binele şi a reprezenta interesele familiei.
b) Pe plan economic, social, juridic şi cultural trebuie să fie recunoscut rolul legitim al familiilor şi al asociaţiilor familiale în elaborarea şi actualizarea programelor care interesează viaţa de familie.

Articolul 9
Familiile au dreptul de a putea conta pe o adecvată politică familială din partea autorităţilor publice în domeniile juridic, economic, social şi fiscal, fără discriminări de nici un fel.
a) Familiile au dreptul la condiţii economice care să le asigure un nivel de viaţă potrivit demnităţii şi dezvoltării lor depline. Nu trebuie să fie împiedicate de a obţine şi de a păstra proprietăţile private care pot favoriza o viaţă familială stabilă; legile privind moştenirea sau transmiterea proprietăţii trebuie să respecte nevoile şi drepturile membrilor familiei.
b) Familiile au dreptul la măsuri în mediul social care să ia în considerare nevoile lor, în special în cazul de moarte prematură al unuia sau a ambilor soţi, de abandon al unuia dintre soţi, de accident, de boală sau de invaliditate, în caz de şomaj şi ori de câte ori familia are de susţinut poveri extraordinare în favoarea membrilor săi din motive de bătrâneţe, de handicapuri fizice sau mentale sau de educaţie a copiilor.
c) Bătrânii au dreptul de a găsi în interiorul propriei familii sau, când acest lucru nu este posibil, în instituţii adecvate, un mediu care să le permită să-şi petreacă bătrâneţea în linişte, promovând acele activităţi care sunt compatibile cu vârsta lor, ajutându-i să participe la viaţa socială.
d) Drepturile şi necesităţile familiei şi în special valoarea unităţii sale trebuie să fie luate în consideraţie în politica şi în legislaţia penală, în aşa fel încât deţinutul să rămână în contact cu propria familie şi aceasta să fie susţinută adecvat în perioada de detenţie.

Articolul 10
Familiile au dreptul la o ordine socială şi economică în care organizarea muncii să permită membrilor să trăiască împreună şi nu să obstaculeze unitatea, bunăstarea, sănătatea şi stabilitatea familiei, oferind chiar posibilitatea unei recreări sănătoase.
a) Remunerarea muncii trebuie să fie suficientă pentru fondarea şi menţinerea unei familii cu demnitate, fie printr-un salariu convenabil, numit "salariu familial", fie prin alte măsuri sociale, precum indemnizaţiile familiale sau remunerarea muncii casnice a unuia dintre părinţi; ar trebui să fie în aşa fel încât mamele să nu fie obligate să lucreze în afara casei în detrimentul vieţii familiale şi, în special în detrimentul educaţiei fiilor.
b) Munca în casă a mamei trebuie să fie recunoscută şi respectată pentru valoarea sa în raport cu familia şi societatea.

Articolul 11
Familia are dreptul la o locuinţă decentă, adaptată pentru viaţa de familie şi proporţionată cu numărul de membri, într-un loc care să prevadă serviciile de bază pentru viaţa familiei şi a comunităţii.

Articolul 12
Familiile migranţilor au dreptul la aceeaşi protecţie ca aceea acordată altor familii.
a) Familiile imigranţilor au dreptul la respect pentru propria cultură şi la a primi sprijin şi asistenţă pentru integrarea lor în comunitatea la care aduc propria lor contribuţie.
b) Muncitorii emigranţi au dreptul de a vedea propria familie unită cât mai curând posibil.
c) Refugiaţii au dreptul la asistenţă din partea autorităţilor publice şi a organizaţiilor internaţionale care să faciliteze reunirea familiilor lor.
Prezentat jurnaliştilor în Sala de Presă a Sfântului Scaun în 24 noiembrie 1983.
________________________________________
Izvoare şi referinţe
a) Rerum novarum, 9; Gaudium et spes, 24.
b) Pacem in terris, partea I; Gaudium et spes, 48 şi 50; Familiaris consortio, 19; Codex iuris canonici, 1056.
c) Gaudium et spes, 50; Humanae vitae, 12; Familiaris consortio, 28.
d) Rerum novarum, 9 şi 10; Familiaris consortio, 45.
e) Familiaris consortio, 43.
f) Gaudium et spes, 52; Familiaris consortio, 21.
g) Gaudium et spes, 52; Familiaris consortio, 42 şi 45.
i) Familiaris consortio, 45.
j) Familiaris consortio, 46.
k) Familiaris consortio, 6 şi 77.
l) Familiaris consortio, 3 şi 46.
m) Familiaris consortio, 46.
Articolul 1
Rerum novarum, 9; Pacem in terris, partea I; Gaudium et spes, 26; Declaraţia universală a drepturilor omului, 16,1.
a) Codex iuris canonici, 1058 şi 1077; Declaraţia universală, 16,1.
b) Gaudium et spes, 52; Familiaris consortio, 81.
c) Gaudium et spes, 52; Familiaris consortio, 81 şi 82.
Articolul 2
Gaudium et spes, 52; Codex iuris canonici, 1057,1; Declaraţia universală, 16,2.
a) Gaudium et spes, 52.
b) Dignitatis humanae, 6.
c) Gaudium et spes, 49; Familiaris consortio, 19 şi 22; Codex iuris canonici, 1135; Declaraţia universală, 16,1.
Articolul 3
Populorum progressio, 37; Gaudium et spes, 50 şi 87; Humanae vitae, 10; Familiaris consortio, 30 şi 46.
a) Familiaris consortio, 30.
b) Familiaris consortio, 30.
c) Gaudium et spes, 50.
Articolul 4
Gaudium et spes, 51; Familiaris consortio, 26.
a) Humanae vitae, 14. Sfânta Congregaţie pentru Doctrina Credinţei, Declaraţia asupra avortului provocat, 18 noiembrie 1974; Familiaris consortio, 30.
b) Papa Ioan Paul al II-lea, Indirizzo alla pontifica Accademia delle Scienze, 23 octombrie 1982.
c) Declaraţia universală 25,2; Declaraţia asupra drepturilor copilului, Preambul şi 4.
d) Declaraţia universală 25,2.
e) Familiaris consortio, 41.
f) Familiaris consortio, 77.
Articolul 5
Divini illius magistri, 27-34; Gravissimum educationis, 3; Familiaris consortio, 36; Codex iuris canonici, 793 şi 1136.
a) Familiaris consortio, 46.
b) Gravissimum educationis, 7; Dignitatis humanae, 5; Ioan Paul al II-lea, Libertatea religioasă şi actul final de la Helsinki (Scrisoare către conducătorii de stat ai naţiunilor care au semnat actul final de la Helsinki), 4b; Familiaris consortio, 40; Codex iuris canonici, 797.
c) Dignitatis humanae, 5; Familiaris consortio, 37 şi 40.
d) Dignitatis humanae, 5; Familiaris consortio 40.
e) Familiaris consortio, 40; Codex iuris canonici, 96.
f) Papa Paul al VI-lea, Mesaj pentru Cea de-a III-a Zi Mondială a Comunicaţiilor Sociale, 1969; Familiaris consortio, 76.
Articolul 6
Familiaris consortio, 46.
a) Rerum novarum, 10; Familiaris consortio, 46; Convenţia internaţională asupra drepturilor civile şi politice, 17.
b) Gaudium et spes, 48 şi 50.
Articolul 7
Dignitatis humanae, 5; Libertatea religioasă şi actul final de la Helsinki, 4b; Convenţia internaţională asupra drepturilor civile şi politice, 18.
Articolul 8
Familiaris consortio, 44 şi 48.
a) Apostolicam actuositatem, 11; Familiaris consortio, 46 şi 72.
b) Familiaris consortio, 44 şi 45.
Articolul 9
Laborem exercens, 10 şi 19; Familiaris consortio, 45; Declaraţia universală, 16,3 şi 22; Convenţia internaţională asupra drepturilor economice, sociale şi culturale, 10,1.
a) Mater et magistra, partea a II-a; Laborem exercens, 10; Familiaris consortio, 45; Declaraţia universală, 22 şi 25; Convenţia internaţională asupra drepturilor economice, sociale şi culturale, 7, a, ii.
b) Familiaris consortio, 45 şi 46; Declaraţia universală, 25,1;
Convenţia internaţională asupra drepturilor economice, sociale şi culturale, 9, 10,1 şi 10,1.
c) Gaudium et spes, 52; Familiaris consortio, 27.
Articolul 10
Laborem exercens, 19; Familiaris consortio, 77; Declaraţia universală, 23,3.
a) Laborem exercens, 19; Familiaris consortio, 23 şi 81.
b) Familiaris consortio, 23.
Articolul 11
Apostolicam actuositatem, 8; Familiaris consortio, 81; Convenţia internaţională asupra drepturilor economice, sociale şi culturale, 11,1.
Articolul 12
Familiaris consortio, 77; Carta socială europeană, 19.
Asistăm astăzi la consolidarea unei mentalităţi care, pe de o parte, se teme oarecum în faţa responsabilităţilor procreării şi, pe de altă parte, ar vrea să domine şi să manipuleze viaţa. Este urgent, de aceea, să insistăm pe o acţiune culturală care să ajute la depăşirea, în acest domeniu, a gândirilor comune şi mistificărilor, care de multe ori sunt amplificate de o anumită propagandă. În acelaşi timp, trebuie dezvoltată o amplă operă educativă şi formativă adresată atât soţilor, logodnicilor, tinerilor în general, cât şi operatorilor sociali şi pastorali, pentru a ilustra într-un mod adecvat toate aspectele reglementării naturale a fertilităţii, cu fundamentele şi motivaţiile sale, pe lângă aspectele sale practice.