Articole Politica
Patru puncte critice cu privire la raportul Lunacek
Europa s-a sucit odată cu votarea raportului Lunacek în Parlamentul european, la 4 februarie 2014. În joc nu este neapărat discriminarea şi homofobia, aşa cum o sugerează titlul raportului „Foia de parcurs a Uniunii Europene împotriva homofobiei și a discriminării pe motive de orientare sexuală și identitate de gen" cât mai ales este în joc adevărul despre om, despre bine şi rău, despre libertate, şi nu în ultimă instanţă despre familie. Conţinutul raportului, expresie a relativismului post-modern, este mult înafara tradiţiei iudeo-creştine cu privire la om, la familie şi la drepturile lor fundamentale. Raportul susţine implicit că omul nu a fost creat doar „bărbat" şi „femeie" ci că există o multitudine de identități de gen cuprinse în prescurtarea LGBTI (lesbian, gays, bisexuals, transsexuals şi intersex peuple). Poate fi izbitoare pretenţia adepţilor teoriei identităţii de gen de a susţine valoarea ştiinţifică a acesteia, în net contrast cu experienţa elementară, anume de a descoperi de pe urma interacţiunilor sociale faptul de a fi bărbaţi şi femei.
Ce este fals într-un astfel de demers politic?
Mai întâi se atentează la un concept sănătos de egalitate. Unul dintre marile obiective ale erei moderne era graduala înaintare spre egala recunoaştere a demnităţi tuturor fiinţelor umane. Există deja un principiu politic şi moral consfinţit de o sumedenie de tratate care stabileşte valoarea intrinsecă a fiinţei umane: nici o persoană nu poate fi discriminată pentru valorile sale. Astfel există o egalitate de fond pentru toţi.
Totuşi sunt studioşi care afirmă că persoanelor li se atribuie o valoare mai mare sau mai mică ori de câte ori sunt evaluate în funcţie de ceea ce li se datorează. De exemplu, pentru aceşti studioşi, a spune că relaţia dintre două femei şi un copil conceput prin înseninare artificială nu este familie, înseamnă atât negarea egalităţii, cât şi discriminare, din moment ce relaţia lor ar fi de mai mică valoare faţă de cea dintre doi soţi. Problema e falsă din start. Nu putem schimba mere cu pere. Merele sunt mere, perele sunt pere. Putem recunoaşte în cel mai bun caz că relaţiile bazate pe identitatea de gen duc la o unitate fondată pe acord reciproc, în timp ce relaţiile dintre soţii autentici, adică un bărbat şi o femeie, duc la un alt tip de unitate, de comuniune, bazată pe complementaritate, care presupune diferenţa sexuală. A trata diferitele feluri de raporturi umane în mod diferit nu înseamnă a discrimina, deci nu înseamnă a acţiona împotriva principiului egalităţii. Familia e familie, altfel de uniuni sunt altfel de uniuni.
În al doilea rând, chiar dacă raportul Lunacek nu se referă în mod explicit la familie, avem de-a face cu un concept greşit de libertate care duce la erodarea familiei, Cei care cred că libertatea ar fi simpla absenţă a restricţiilor ajung să propună un status de familie în favoarea relaţiilor dintre indivizii de același sex, care sunt în mod voit relaţii sterile, raporturi de grup, relaţii cu minori, ş.a.m.d. Aceştia pot merge până la a susţine că a nu le acorda acestor relaţii statusul de familie echivalează cu violarea dreptului de interacţiune cu alţii; interacţiune care, în viziunea lor, trebuie să aibă loc după bunul plac, şi nu pe baza a ceea ce dictează Statul şi Biserica. E de fapt o liberate care suprima adevărata liberate a persoanei.
În al treilea rând, a fi bărbat şi a fi femeie reprezintă elementul intim al fiecărui individ. Sunt persoane care manifestă disconfort faţă de sexul lor, atrase fiind de persoane de acelaşi sex, ba chiar vor să aparţină sexului opus.
Tot mai frecvent genul (dacă nu şi sexul) e considerat a fi un concept construit de societate ales de individ, acesta fiind liber să-şi abandoneze genul din naştere educaţie şi să adopte genul opus.