Spiritualitatea familiei Cateheze pentru familii

Anul paulin (2008-2009): 2. Soţul şi Soţia, Cristos şi Biserica

Ef 5, 21-29
„Fiţi supuşi unii altora în frica lui Cristos. Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului, pentru că bărbatul este capul femeii aşa cum şi Cristos este capul Bisericii, trupul său, al cărui mântuitor şi este. şi cum Biserica se supune lui Cristos, tot aşa şi femeile [să fie supuse] bărbaţilor lor în toate.
Bărbaţilor, iubiţi-vă soţiile aşa cum Cristos a iubit Biserica şi s-a dat pe sine pentru ea, pentru a o sfinţi, purificând-o prin baia apei în cuvânt, ca să şi-o prezinte sieşi ca o Biserică glorioasă, fără să aibă vreo pată sau rid sau ceva asemănător, ci să fie sfântă şi neprihănită. Tot aşa şi bărbaţii trebuie să-şi iubească soţiile ca pe trupul propriu. Cine îşi iubeşte soţia se iubeşte pe sine. Căci nimeni nu şi-a urât vreodată propriul trup, dimpotrivă, îl hrăneşte şi îl îngrijeşte aşa cum [face] Cristos pentru Biserică".

Comentariu
Textul din Ef 5,21-32 este un codex domestic. Învăţăturile sale privesc persoanele căsătorite. Amintim că în Biblie sunt mai multe codexuri care privesc şi alte stări de viaţă. De exemplu, 1Tim 3 dă îndemnuri episcopilor, preoţilor şi predicatorilor, Rom 13 autorităţilor publice, 1Tim 3 văduvelor, Rom 13 soldaţilor ş.a.m.d. Întâlnim chiar un codex pentru bărbaţi (1Pt 3 şi Col 3) şi unul pentru femei (1Pt 3), dar şi unul pentru părinţi (Ef 6). Aşadar, Ef 5,20-32 se adresează soţilor şi se poate spune că e vorba de o interpretare a poruncilor a VI-a şi a IX-a din Decalog, dar, de data aceasta, în strictă legătură cu viaţa de căsătorie.
În această cateheză ne oprim mai ales asupra termenului supunere.
La prima vedere, îndemnul „femeile să se supună bărbaţilor" poate stârni indignarea. O reprezentantă a mişcării feministe, scriitoarea Susan Brooks Thistlethwaite, şi-a exprimat-o îndemnând femeile să refuze această concepţie de supunere a femeii faţă autoritatea bărbatului, comentând: „Acest lucru să se facă, punând mânia mai presus de suferinţa pe care femeile au suportat-o (secole de-a rândul) din ascultare, impusă ca o datorie de Ef 5, 21-32". Autoarea rămâne doar la termenul „să se supună", fără să ţină cont de precizarea „ca Domnului". Soţiile trebuie să se supună soţilor, nu ca şi cum s-ar supune unui stăpân, ci în modul în care s-ar supune Domnului.
Creştinismul poartă cu sine, încă de la început, convingerea / conştiinţa egalităţii dintre bărbat şi femeie (cf. Gal 3,28). Faptul de a fi o nouă făptură în Cristos conferă soţilor egalitate. Altfel spus, dacă soţul creştin recunoaşte prezenţa lui Cristos în partenera sa de viaţă, nu poate abuza nicidecum de superioritatea sa fizică, psihică, umană, nici de condiţia socială, pentru a o supune / oprima. La fel, dacă soţia recunoaşte această prezenţă a lui Cristos în soţul său, i „se supune".
Primul verset - „fiţi supuşi unii altora în frica lui Cristos" (Ef 5,21) - ne dă cheia de lectură. Supunerea nu se obţine prin constrângere sau, şi mai grav, pentru că femeia nu ar putea fi liberă sau pentru că nu ar avea dreptul sau capacitatea de a lua hotărâri sau pentru că ar fi inferioară ca demnitate. Ea se supune bărbatului deoarece are privirea îndreptată la Domnul. Supunerea devine o dăruire generoasă în slujirea soţului, e un mod de a folosi libertatea. Mai mult, în virtutea totalei sale dăruiri Domnului, ea nu se supune niciunui alt bărbat în afară de soţul său.
Legătura dintre bărbat şi femeie este văzută pe fondul legăturii dintre Cristos şi Biserică. Căsătoria devine simbol al acestei din urmă legături. Introducerea modelului Cristos-Biserică se răsfrânge şi pe plan moral. Comportamentul femeii este strâns legat de cel al bărbatului, care, asemenea lui Cristos, trebuie să acorde soţiei cea mai mare iubire, atenţie şi grijă. Aşadar supunerea femeii nu are de-a face nicidecum cu umilirea. Cum Biserica ştie că e iubită de Cristos mai mult decât ar putea să se iubească pe sine şi de aceea se supune, acelaşi comportament devine model pentru soţi.

Magisteriu
„Soţii creştini, ascultând docili glasul său, să-şi amintească faptul că vocaţia lor creştină care a început la Botez, s-a specificat şi s-a întărit apoi prin sacramentul Căsătoriei. Prin el soţii sunt întăriţi şi oarecum consacraţi pentru a îndeplini cu fidelitate datoriile lor, pentru a realiza vocaţia lor până la perfecţiune şi pentru a da o mărturie creştină, care le e proprie, în faţa lumii. Lor le încredinţează Domnul datoria de a face vizibilă în lume sfinţenia şi frumuseţea legii care uneşte iubirea reciprocă a soţilor cu cooperarea lor la iubirea lui Dumnezeu, autorul vieţii umane" (Papa Paul al VI-lea, Enciclica Humanae vitae, 25).

a) Întrebări pentru soţii
- Ce valoare mai are astăzi recomandarea: „Soţia trebuie să fie supusă soţului aşa cum Biserica este supusă lui Cristos"?
- Care ar fi, într-o scurtă propoziţie, rolul soţiei într-o familie?
- Cât la sută din viaţa voastră de familie este comunicare şi cât vorbire indirectă?
- Ce sfaturi ai da, după anii de căsătorie pe care îi ai, tinerelor care vor să se căsătorească?
- Pe ce se pune accentul în viaţa ta de soţie, pe carieră sau pe familie?
- I-aţi mulţumit vreodată lui Dumnezeu împreună, soţ, soţie şi copii pentru darul de a forma o familie adevărată?

b) Întrebări pentru soţi
- Cum vi se pare atitudinea acelor bărbaţi care vor să se impună prin folosirea forţei fizice?
- Ce faci pentru a fi plăcut soţiei şi copiilor?
- Ca soţ, cum ţi-ai rezuma într-o singură propoziţie rolul în familie?
- Dacă ar fi ca soţia să-ţi facă o descriere sinceră şi lipsită de prejudecăţi, cum crezi că ar arăta aceasta?
- Cum te vezi în calitate de soţ în familia din care faci parte?
- Care crezi că sunt aşteptările soţiei de la tine?
- Ca soţie, care este reacţia ta faţă de hotărârile pe care le ia soţul fără să te consulte?
- Cine conduce cu adevărat în familia voastră? Dar rugăciunea, cine o propune şi când?