Spiritualitatea familiei Cateheze pentru familii

Anul paulin (2008-2009): 1. Priscila şi Acvila

Fap 18,1-4.18-19.24-26
„După acestea, plecând din Atena, [Paul] s-a dus la Corint. Acolo a găsit un iudeu cu numele de Acvila, originar din Pont, care venise de curând din Italia cu soţia lui Priscila, întrucât Claudiu poruncise ca toţi iudeii să plece din Roma. A venit la ei şi, pentru că avea aceeaşi meserie, a rămas în casa lor şi a început să lucreze. De fapt, meseria lor era să confecţioneze corturi. În fiecare sâmbătă, discuta în sinagogă şi-i convingea pe iudei şi pe greci.
[...] Paul a rămas încă multe zile acolo. După ce şi-a luat rămas bun de la fraţi, s-a îmbarcat spre Siria împreună cu Priscila şi Acvila. La Cancreea şi-a tuns părul, pentru că făcuse un vot.
Au ajuns la Efes şi acolo s-a despărţit de ei.
[...] Un iudeu cu numele de Apolo, de loc din Alexandria, bun orator şi cunoscător al Scripturilor, a venit la Efes. Fusese instruit în calea Domnului, vorbea cu duh înfocat şi învăţa fără greşeală cele despre Isus, deşi cunoscuse numai botezul lui Ioan. El a început să vorbească în sinagogă cu curaj. Când l-au auzit, Priscila si Acvila l-au luat la ei şi i-au arătat mai amănunţit calea lui Dumnezeu".

Comentariu
Acvila şi soţia Priscila sunt un cuplu de iudei imigranţi la Roma, care se stabilesc apoi la Corint. În marele oraş-port găsesc o lume dedată moravurilor „uşoare". Au lăsat Roma ca urmare a persecuţiei pe care împăratul Claudiu a pornit-o împotriva comunităţii iudaice şi, implicit, asupra iudeilor convertiţi la creştinism. Au ales Corintul, un oraş în care Dumnezeu e total străin şi necunoscut, un oraş prins în meandrele plăcerilor şi în goana după bogăţii. În ciuda ostilităţii mediului, surpriza nu întârzie să apară. Aici se întâlnesc cu Apostolul neamurilor.
Prima lor întâlnire cu evanghelia se petrece la locul de muncă. În calitatea lor de „mici întreprinzători" (confecţioneri de corturi), îi oferă de lucru apostolului, pentru a se întreţine în timp ce acesta vesteşte evanghelia. Întâlnirea le va marca viaţa pentru totdeauna. Din acest moment destinul acestui cuplu va fi foarte legat de cel al sfântului Paul. Mai mult, ei îi oferă un loc în casa lor ca astfel evanghelia, vestită de Paul, să-şi găsească o locuinţă stabilă la muncă şi în casă.
Apoi cei doi soţi vor fi alături de Paul, de la Corint la Efes. Paul îi va lăsa acolo, iar el va merge mai departe. Dar timpul petrecut împreună (cca. 2 ani) a fost suficient pentru a schimba modul lor de a gândi şi de a fi. Credinţa lor a suferit o profundă transformare. Un salt, care nu se mai rezumă doar la respectarea sărbătorilor (iudaice, la sinagogă sau la templu). După ce l-au întâlnit pe Cristos vestit de Paul, ei au o credinţă 24 din 24 de ore, care locuieşte sub acelaşi acoperiş cu ei. Căminul familiei lor devine astfel locul unde se primeşte şi se transmite evanghelia.
Acest fapt se deduce uşor din atitudinea pe care Priscila şi Acvila o au faţă de Apolo: l-au luat la ei şi i-au arătat „mai amănunţit calea lui Dumnezeu" (Fap 18,26). Ospitalitatea, care este o trăsătură caracteristică a familiei, este redescoperită de Acvila şi Priscila la nivelul cel mai profund, acela de a fi o cale misionară specială a familiei. Cei doi nu fac cine ştie ce acţiune extraordinară faţă de Apolo: l-au luat cu ei, aşa cum au făcut cu Paul. În acest context familial, atent şi primitor, capătă formă învăţătura catehetic propriu-zisă. Tot aici, în casă, mai mult ca în oricare altă parte, o persoană poate nu numai să asculte vestea cea bună, ci şi să o trăiască. Aici, alegerea între a predica bine şi a lucra rău poate fi ţinută sub control cu uşurinţă. Din relaţia familială, pe care cei doi soţi o instaurează, capătă viaţă Biserica. Iar ceea ce s-a întâmplat la începutul erei creştine pare să se prezinte drept calea aşteptată de Biserică pentru cel de al treilea mileniu: Biserica nu va mai fi credibilă dacă nu va fi Biserică domestică.
Aşa ne putem da seama de rolul deosebit de important pe care acest cuplu l-a exercitat în Biserică: acela de a primi în casa lor grupul creştinilor locali, când aceştia se adunau pentru a asculta Cuvântul lui Dumnezeu şi pentru a celebra Euharistia. Este tocmai acel tip de adunare care în limba greacă se numeşte ekklesia - corespondentul cuvântului latin ecclesia şi al celui românesc biserică -, termen care vrea să exprime ideea de convocare, adunare, reunire. În casa lui Acvila şi Priscila, aşadar, se reuneşte Biserica, adunarea lui Cristos, care celebrează aici sfintele Taine.

Magisteriu
„Trăind într-o societate zdruncinată şi dezmembrată de tensiuni şi conflicte, din cauza ciocnirilor violente ale curentelor individualiste şi egoiste, fiii trebuie să se îmbogăţească nu numai în sensul adevăratei dreptăţi, care singură conduce la respectarea demnităţii personale a fiecăruia, dar mai ales în iubirea adevărată, înţeleasă că grijă sinceră şi serviciu dezinteresat faţă de alţii, în special faţă de cei săraci şi lipsiţi. Familia este prima şi fundamentala şcoală a sociabilităţii, pentru că este comunitatea de iubire care ştie să afle în dăruirea de sine legea care o conduce şi o face să crească. Dăruirea de sine care inspiră iubirea soţilor între ei, este modelul şi norma dăruirii de sine care trebuie să se actualizeze între fraţi şi surori, precum şi între diferitele generaţii care sunt împreună în familie. Comuniunea şi participarea la trăirea zilnică în casă, în clipe de bucurie şi de dificultate, reprezintă cea mai concretă şi eficace pedagogie pentru înscrierea activă, responsabilă şi fecundă a copiilor în orizontul larg al societăţii" (Papa Ioan Paul al II-lea, Exortaţia Familiaris consortio, 36).

Întrebări
- Ce legătură aveţi cu parohul şi cu ceilalţi preoţi din parohie?
- Aţi avut vreodată un preot ca oaspete în casa dumneavoastră în afara peroiadei de sfinţire a caselor?
- Vă consideraţi o familie ospitalieră, primitoare?
- Aveţi în casă Sfânta Scriptură? Cât de frecvent o deschideţi?
- Cunoaşteţi învăţăturile lui Isus din evanghelie? Le povestiţi copiilor?
- Aţi fi dispuşi să faceţi un drum de cateheză, de aprofundare a credinţei, împreună cu alte familii?
- Aţi găsi disponibilitate, asemenea lui Acvila şi Priscilei, să fiţi o familie misionară?
- Când vă mutaţi dintr-o parte în alta (a Bucureştiului sau în alt oraş) vă puneţi îndată în contact cu parohia pe al cărui teritoriu vă aflaţi?