Spiritualitatea familiei Despre familie împreună cu papa Francisc

A merge împreună

A merge împreună e propunerea pe care papa Francisc o face Bisericii la început de mileniu al III-lea. E ca o întoarcere la începuturile creştinismului, atunci când în primele veacuri ucenicii lui Cristos aveau apelativul de hodos, adică drum. Înainte de a se înstăpâni terminologia de creştin, cei care primiseră botezul, care trăiau viaţa Bisericii, erau cale. Acum papa ne propune să redescoperim această cale luând în consideraţie familia. Sinod înseamnă tocmai a merge împreună.
Papa a luat în consideraţie familia în nenumărate rânduri în scurtul timp de când este succesor al apostolului Petru. Încă din primele sale intervenţii a amintit trei cuvinte cheie pentru o bună convieţuire: poftim (te rog), iartă-mă, mulţumesc. Anul acesta, la data de 14 februarie, în ziua când Sfântul Valentin este amintit ca patron al îndrăgostiţilor, în faţa a mii de logodnici vorbea despre a iubi pentru totdeauna, despre viaţa de sfințenie şi despre sărbătoarea căsătoriei. Ambiguităţii de a confunda iubirea cu sentimentul trecător şi de a o întemeia pe nisipul sentimentelor, îi opunea relaţia stabilă şi stânca pe care se construieşte casa. Stânca e, de fapt, Cristos. Apoi amintea că sfinţenia este vocaţia creştinului, iar realizarea sa trece prin cele trei cuvinte cheie care duc la formarea unui un stil de viaţă frumoasă. Numai folosindu-le iubirea se fortifică, se purifică şi creşte. În cele din urmă referindu-se la celebrarea cununiei invita logodnicii să fie atenţi, să nu alunece în aspectele exterioare ale evenimentului (flori, fotografii, restaurant) şi să uite de cine este protagonistul principal, autorul nunţii, adică Isus. Cu această ocazie papa le dădea garanţia că a trăi din credinţă înseamnă a fi priviţi de Maica Domnului care observă toate lipsurile şi a fi salvaţi de Isus, singurul în stare să transforme apa iubirii umane în vinul bucuriei.
În al doilea rând constatăm un stil nou în abordarea papei Francisc, sau cel puţin mai pregnant decât în cazul predecesorilor săi. Pe 26 iunie 2014, odată cu prezentarea Instrumentului de lucru (Instrumentum laboris) pentru sinodul din 5-19 octombrie, la conferinţa de presă a luat cuvântul cuplul Pina de Simone şi Franco Miano, părinţii a doi copii, care au atras atenţia asupra riscului tot mai ridicat al „privatizării familiei", amintind că familia e locul cultivării relaţiilor şi al deschiderii către „reţele de relaţii", aşadar către forme de comuniune care să cuprindă mai multe familii. Un semn că familia a devenit parte din ceea ce cu intuiţie şi dorinţă propunea Conciliul Vatican al doilea „comuniunea", iar mai apoi papa Ioan Paul al II-lea avea să numească parohia şi, implicit, Biserica, „o familie de familii". Abordarea papei Francisc merge în direcţia prezentării familiei drept cale a Bisericii.
Ne-au mişcat mărturiile date de cele trei cupluri prezente la Vecernia de Sâmbătă 4 octombrie, înainte de deschiderea sinodului. Istoriile de viaţă a cuplului de logodnici care urmau să primească taina cununiei, a părinţilor care pe lângă cei patru copii naturali au mai luat in plasament un al cincilea, şi al celor doi soţi care după şase ani de separare s-au întors la a fi împreună dau tonul unui nou stil pastoral. Dacă poposim asupra mărturiei cuplului care a cunoscut despărţirea, cât de grăitoare este pentru o Românie care a creat un cadru legislativ devastator prin divorţul consensual în faţa notarului. O adevărată bombă pentru stabilitatea familiei şi a societăţii.
O adevărată încurajare pentru noi a constituit-o alegerea ca la fiecare sesiune a sinodului să se prezinte un cuplu care să de-a mărturie despre probleme concrete din viaţa de familie. O alegere cu scopul de a stimula dialogul în aula sinodală şi mai ales de a aprofunda problematica familiei cu şi mai multă incisivitate.
În felul acesta am înţeles că „sinodalitatea" cum Petro et sub Petro înseamnă participare familiilor la viţa Bisericii şi totodată încercarea de a găsi un răspuns împreună la ceea ce cu ani buni în urmă Familiaris Consortio anunţa a fi transformări ample, rapide şi profunde (nr. 1). Am văzut sinodul ca pe nişte mâini întinse pentru a susține familia şi ca pe nişte mâini împreunate pentru a se ruga pentru familie. Cât de frumos e gândul Fericitului Vladimir: „Mai mult decât s-ar putea crede, deschiderea mâinilor ne ajută să deschidem ochii - împreunarea mâinilor, să împreunăm sufletele". Şi asta e minunat: deschiderea ochilor.... O privire nouă. Elocvent e faptul că papa Francisc, în stilul caracteristic, încă de la deschiderea sinodului ne-a pus în faţă trei termeni: ascultare, confruntare, privire către Cristos. Drumul creştinului trece prin cei termeni, dar şi al familiei la fel...
Asociaţia Familiilor Catolice „Vladimir Ghika".