Spiritualitatea familiei Rugăciunile familiei

Anul paulin (2008-2009): 3. Vocaţia la o viaţă curată

1Cor 7,1-6
„Referitor la cele ce mi-aţi scris, este bine ca omul să nu se atingă de femeie. Totuşi, pentru a evita desfrânările, fiecare [bărbat] să-şi aibă femeia lui şi fiecare [femeie] să-şi aibă bărbatul ei. Bărbatul să-şi îndeplinească datoria faţă de soţie, la fel şi soţia faţă de bărbat. Femeia nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul; la fel, nici bărbatul nu este stăpân pe propriul trup, ci femeia. Să nu vă lipsiţi unul de celălalt decât cu consimţământ, pentru un anumit timp, ca să vă dedicaţi rugăciunii şi iarăşi să fiţi împreună ca să nu vă ispitească Satana din cauza nestăpânirii voastre. Vă spun lucrul acesta ca o îngăduinţă, nu ca o poruncă".

Comentariu
În acest text Paul ne dă o învăţătură surprinzătoare: abţinerea de la raporturile sexuale e un bine mai mare decât exerciţiul lor. Învăţătura pare în dezacord cu unul dintre scopurile esenţiale ale căsătoriei: procrearea. Apostolul nu ne dă lămuriri pe această temă. Îndată însă adaugă sfatul său, asta desigur pentru a se evita riscul păcatului, ca fiecare bărbat să aibă femeia sa şi fiecare femeie să aibă bărbatul său. Respectul faţă de exigenţele soţului / soţiei au întâietate în viaţa cuplului. În căsătorie trupul nu este o proprietate privată de care fiecare ar putea dispune după propriul plac. Există, dimpotrivă, un drept reciproc asupra trupului soţului, respectiv soţiei.
La baza învăţăturii apostolului despre căsătorie şi viaţa conjugală se află modul său de a înţelege locul trupului. Înainte de toate trupul este destinat învierii (1Cor 15). E parte constitutivă a persoanei, şi nu un simplu acoperământ al sufletului. Apoi creştinii formează Biserica şi cu trupurile lor, nu doar cu sufletele. Consecinţa firească a acestei învăţături e următoarea: întrucât formează Biserica cu trupurile lor, acestea aparţin lui Cristos, care e una cu Biserica sa.
Prin urmare putem înţelege temerea lui Paul ca soţul sau soţia să nu cadă în necurăţie sau chiar în păcate mai grave, cum ar fi adulterul. Cum soţul şi soţia sunt împreună una, adică un trup (cf. Ef 5,31), necurăţia unuia ar aduce un prejudiciu Bisericii, care nu ar mai fi în întregime neprihănită şi, prin urmare, Cristos nu ar putea face în întregime a sa.
Se poate vedea astfel legătura dintre metafora trupului şi cea a miresei. Trupul lui Cristos este trup al miresei sale, pe care îl face cu totul al său în puterea mântuirii. Tocmai datorită mântuirii creştinul nu-şi mai aparţine sieşi, dar Celui care l-a răscumpărat cu sângele său. Iată de ce nimeni nu poate face uz după propriul plac de trupul său. De aici putem întrevedea de ce fecioria ar fi superioară căsătoriei, deoarece ea este o consacrare totală şi directă Domnului, fără intermedierea soţului, respectiv a soţiei.
Pe lângă sfatul raporturilor sexuale în căsătorie sau a îngăduinţei acestora, Paul insistă asupra comuniunii dintre soţ şi soţie. Abstinenţa, înfrânarea nu poate fi hotărâtă unilateral de unul dintre soţi, ci trebuie să fie o decizie comună, iar motivaţia acestei decizii este de a da un loc şi mai mare rugăciunii.
Cum ar putea să favorizeze înfrânarea o rugăciune mai intensă?
Înţeleptul Qohelet spune „este vreme să îmbrăţişezi şi este vreme să fugi de îmbrăţişare" (Qoh 3,5). În tradiţia iudaică soţului îi este îngăduit să nu recite Shema doar în prima noapte a nunţii, probabil pentru simplul fapt că mintea acestuia nu s-ar putea concentra la rugăciune în acel moment. Poate acesta este şi motivul apostolului de a cere înfrânarea: deoarece rugăciunea cere o atenţie sporită.
Înfrânarea pe care o sfătuieşte Paul e limitată în timp, pentru a nu cădea pradă ispitei. Cu mult realism ştie că omul s-ar putea deda neînfrânării. Doar un har special îl poate menţine departe de ispită şi cădere, o carismă. Castitatea permanentă e o carismă specială în Biserică.
După cum ştim, în Biserica Catolică de rit latin candidaţii la preoţie sunt aleşi dintre acei bărbaţi care au primit carisma înfrânării permanente, numită şi a celibatului preoţesc, după cum candidatele la viaţa consacrată sunt alese dintre femeile care au primit darul fecioriei permanente.

Magisteriu
„Fiii mei, iubiţi preoţi, care sunteţi prin vocaţie sfetnicii şi conducătorii spirituali ai persoanelor şi familiilor, ne îndreptăm acum cu încredere spre voi. Prima voastră datorie, în special pentru cei care predau teologia morală, este de a expune fără ambiguitate învăţătura Bisericii despre Căsătorie. În exercitarea misiunii voastre, fiţi primii care să daţi exemplul unui asentiment loial, intern şi extern, faţă de magisteriul Bisericii. Acest asentiment provine, o ştiţi, nu atât din motivele prezentate mai sus, cât mai degrabă din lumina Duhului Sfânt de care păstorii Bisericii beneficiază în mod deosebit în a expune adevărul. Voi ştiţi, de asemenea, că este de importanţă absolută, pentru pacea conştiinţelor şi pentru unitatea poporului creştin, ca în domeniul moralei, ca şi în cel al dogmei, toţi să asculte de magisteriul Bisericii şi să vorbească acelaşi limbaj. Astfel, vă amintim din tot sufletul chemarea înflăcărată a marelui apostol Paul: «Vă îndemn, fraţilor, în numele Domnului nostru Isus Cristos, să fiţi toţi în armonie şi să nu fie între voi dezordini, ca să fiţi desăvârşiţi în acelaşi cuget în aceeaşi simţire» (1Cor 1,10)" (Papa Paul al VI-lea, Enciclica Humanae vitae, 28).

Întrebări
- Ce părere aveţi despre invazia de necurăţie care vine prin mass-media?
- În casă căutaţi să vă întăriţi împotriva acestor provocări, ispite, măcar prin abstinenţa de la televizor?
- În legătura de cuplu daţi dovadă de atenţie, tandreţe, gingăşie?
- Ce gândiţi despre metodele naturale de reglementare a fertilităţii (planning-ul) pe care Biserica le recomandă atât ca deschidere către darul vieţii, dar şi ca mijloc de a amâna o nouă naştere?
- În calitate de mame, respectiv de taţi, vorbiţi cu copiii dumneavoastră despre curăţia trupească şi sufletească?
- Cât de des apelaţi la sacramentul Spovezii?
- Cunoaşteţi învăţăturile morale ale Bisericii privitor la poruncile lui Dumnezeu, în chip special referitor la porunca a VI-a?