Asociatia Familiilor Catolice Asociatia Familiilor Catolice
"Păcatul este singurul rău care se vindecă prin lacrimi."
Monseniorul Ghica


Spiritualitatea familiei Rugăciunile familiei

CALEA SFINTEI CRUCI propusă de familii

RUGĂCIUNE PREGĂTITOARE

Preasfântă Treime, iată-ne înaintea ta pentru a-ţi pune la picioare mărunta jertfă a familiei noastre alături de grandioasa şi nepreţuita pătimire a Domnul nostru Isus Cristos. Te rugăm să primeşti rugăciunea noastră ca pe o implorare de a ne da harul să ducem propria noastră cruce încurajaţi de pilda Mântuitorului, plini de speranţă şi curaj.
Bune Isuse, care ai murit pe cruce pentru a ne conduce la viaţa veşnică, te rugăm, primeşte rugăciunea noastră, fii mereu alături de noi în purtarea crucii de toate zilele şi călăuzeşte familia noastră spre mântuire.

STAŢIUNEA I
ISUS ESTE OSÂNDIT LA MOARTE
- Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
- căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
Isus este predat lui Pilat. Dându-şi seama de nevinovăţia Domnului, Pilat decide să se spele pe mâini de orice vină şi să lase mulţimea să-i hotărască soarta. Ea vrea eliberarea lui Baraba şi moartea pe cruce a lui Isus.
De câte ori nu greşim şi noi şi dăm vina pe alţii: „Ei ne-au ispitit, ei sunt vinovaţi!", de câte ori nu ne spălăm pe mâini precum Pilat? De câte ori îi condamnăm pe nedrept pe ceilalţi şi apoi ne pare rău?
Isuse bune, ocrotitorul familiei noastre, luminează-ne gândurile şi ajută-ne să nu mai luăm decizii pripite, iar atunci când greşim, să ne recunoaştem vina, pentru ca astfel să putem trăi în pace cu tine şi cu cei apropiaţi nouă!
- Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
- ai milă de familia noastră!

Tatăl nostru... Bucură-te, Marie...


(fam. Petruţa, Vasile, Ştefania şi Gabriela Moga, parohia „Sf. Fecioară Maria Regină" - Cioplea, Bucureşti)


Dacă suferi pe nedrept, mulţumeşte lui Dumnezeu, atât pentru nedreptate, cât şi pentru suferinţă. Ai prefera oare să ai de suferit pe bună dreptate? (Fericitul Vladimir)

STAŢIUNEA A II-A
ISUS IA CRUCEA PE UMERI
- Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
- căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
Isus ia crucea pe umeri din iubire faţă de lume, o acceptă din ascultare faţă de Tatăl. A dorit-o atât de mult pentru a ispăşi păcatele noastre şi pentru a ne reda demnitatea de fii ai lui Dumnezeu!
Deseori familiile noastre sunt înclinate spre ceea ce propune lumea şi uită sau chiar resping crucea, singurul drum care duce la Domnul. Da, crucea este grea, dar totuşi povara devine uşoară dacă este purtată alături de Isus.
Isuse bune, ocrotitorul familiei noastre, dă-ne harul să primim crucea cu suflet deschis şi să fim mereu gata să ne jertfim, să ne sacrificăm alături de tine, acceptând umilinţa în faţa lumii, suferind, muncind, rugându-ne şi făcând mereu voia ta divină.
- Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
- ai milă de familia noastră!

Tatăl nostru... Bucură-te, Marie...

(fam. Valeria, Ioan-Iosif, Iosif şi Claudia Mârţ, parohia „Sf. Anton de Padova", Constanţa)

Nu calea contează, ci cum o parcurgem. (Fericitul Vladimir)

STAŢIUNEA A III-A
ISUS CADE ÎNTÂIA OARĂ SUB POVARA CRUCII
- Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
- căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
Isus începe să resimtă greutatea crucii şi cade. Cel care s-a schimbat la faţă pe Tabor, care a înviat morţi, care a alungat diavoli, zace acum sub povara crucii. Dar se ridică. Merge mai departe.
Şi noi, adesea, suntem la pământ sub povara suferinţelor, a lipsurilor materiale, a lipsei de înţelegere şi de armonie, a infidelităţii. În aceste momente ne amintim de tine, Doamne, care ai băut paharul cel amar. Şi în noi reînvie speranţa.
Isuse bune, ocrotitorul familiei noastre, fii alături de noi atunci când ne simţim singuri şi abandonaţi, când suntem deznădăjduiţi, când tristeţea ne copleşeşte, când în viaţa de familie totul ni se pare dificil sau imposibil de suportat.
- Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
- ai milă de familia noastră!

Tatăl nostru... Bucură-te, Marie...

(fam. Cristina, Liviu şi Emanuel Şoican, parohia „Sfinţii Petru şi Paul", Bucureşti)

Lacrimi îngăduite: Isus a plâns la mormântul lui Lazăr şi în faţa Ierusalimului; dar n-a plâns nici în Grădina Măslinilor, nici pe Drumul Crucii. (Fericitul Vladimir)

STAŢIUNEA A IV-A
ISUS O ÎNTÂLNEŞTE PE MAICA SA MÂHNITĂ
- Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
- căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
Preasfânta Fecioară îl însoţeşte cu duioşie de mamă pe Fiul ei iubit în toate suferinţele sale. Lacrimi tăcute varsă, văzând pe Fiul ei pe drumul Crucii. Tot astfel ea ne însoţeşte şi pe noi pe calea vieţii.
Câte mame îşi văd şi astăzi fiii urcând Calvarul, frământaţi de îndoieli şi neîncredere! Toată această durere se regăseşte şi în Maria, chemată să renunţe la ce-i este mai drag, ascultând astfel de Cuvântul lui Dumnezeu şi împlinindu-l.
Isuse bune, ocrotitorul familiei noastre, priveşte la mamele care şi-au pierdut fiii şi susţine prin Duhul tău dragostea faţă de viaţă, în toate formele sale; iartă toate gesturile lipsite de iubire care se săvârşesc mai ales împotriva copiilor, a celor suferinzi şi a celor săraci.
- Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
- ai milă de familia noastră!

Tatăl nostru... Bucură-te, Marie...

(fam. Claudia, Radu şi David Tecuceanu, parohia „Sf. Francisc din Assisi", Bucureşti)

Singura moştenire pe care Sfânta Fecioară Maria a putut-o găsi şi păstra de la Fiul său: coroana de spini. (Fericitul Vladimir)

STAŢIUNEA A V-A
SIMON DIN CIRENE ÎI AJUTĂ LUI ISUS SĂ-ŞI DUCĂ CRUCEA
- Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
- căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
Atunci când Isus nu mai poate duce crucea, soldaţii romani îl obligă pe Simon din Cirene, un om ostenit care se întorcea de la munca câmpului, să ţină şi el de crucea lui Isus.
Suntem puşi împreună de Creator. Nu ne alegem părinţii, copiii sau fraţii şi nu suntem întotdeauna dispuşi să-i ajutăm cu răbdare şi blândeţe în purtarea crucii. Suntem pe cale, osteniţi, dar Isus ne ajută să ne susţinem unii pe alţii până la capăt.
Isuse bune, ocrotitorul familiei noastre, dă-ne, te rugăm, harul de a ne susţine unii pe alţii în purtarea crucii la care am fost chemaţi prin iubire, pentru a împlini în lume lucrarea ta de mântuire.
- Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
- ai milă de familia noastră!

Tatăl nostru... Bucură-te, Marie...

(fam. Gema, Silviu, Andrei şi Rita Dumitru, parohia „Sf. Elena", Bucureşti)

Nu-l iubim pe Dumnezeu aşa cum se cuvine dacă, iubindu-l, nu ştim să-l facem iubit! (Fericitul Vladimir)

STAŢIUNEA A VI-A
VERONICA ŞTERGE FAŢA LUI ISUS CU O MARAMĂ
- Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
- căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
Cuprinsă de curaj, Veronica pătrunde prin mulţimea indiferentă şi trece printre soldaţi pentru a şterge faţa lui Isus plină de sudoare şi sânge cu o maramă; drept mulţumire, Domnul îşi lasă faţa întipărită pe bucata de pânză.
De câte ori ne lipseşte curajul de a privi suferinţa şi durerea celor de lângă noi? Preocupările zilnice sunt o piedică în a vedea chipul lui Isus în aproapele.
Doamne Isuse, plin de bunătate şi milă, fă ca sufletele şi trupurile noastre să fie „acea" bucată de pânză. Te rugăm întipăreşte chipul tău în inima fiecărui membru al familiei noastre. Deschide-ne ochii pentru a te vedea şi a te recunoaşte în orice familie.
- Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
- ai milă de familia noastră!


Tatăl nostru... Bucură-te, Marie...

(fam. Fănica, Victor şi Anamaria Patriche, parohia „Adormirea Maicii Domnului", Brăila)

Doamne! Fă în aşa fel încât să-i pot apropia de tine pe toţi cei care se apropie de mine! (Fericitul Vladimir)

STAŢIUNEA A VII-A
ISUS CADE A DOUA OARĂ
- Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
- căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
Istovit şi încercat de nestatornicia oamenilor, Isus cade a doua oară sub povara crucii. Din ascultare faţă de Tatăl şi din iubire faţă de oameni, Isus găseşte puterea să se ridice din nou.
Prea împovăraţi de grijile şi problemele noastre, de atâtea ori cădem, ne pierdem curajul şi speranţa. Uităm că Isus ne-a învăţat că el este calea, adevărul şi viaţa. Tot ce avem de făcut este să-l urmăm în viaţa de familie, pentru ca fiecare cădere să fie urmată de o ridicare mântuitoare.
Isuse bune, ocrotitorul familiei noastre, ajută-ne ca greutatea crucii noastre să nu ne descurajeze, ci să ne întărească în iubirea statornică pentru tine, uniţi în iubire unul faţă de altul, pentru a ajunge împreună în împărăţia ta.
- Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
- ai milă de familia noastră!
Tatăl nostru... Bucură-te, Marie...

(fam. Marie-Louise, Cristian şi Sânziana Sebe, parohia „Sf. Cruce", Bucureşti)

Adevărata iubire nu vorbeşte despre sine, adevărata iubire este cea care nu are nevoie să fie numită pentru a fi recunoscută. (Fericitul Vladimir)

STAŢIUNEA A VIII-A
ISUS LE MÂNGÂIE PE FEMEILE DIN IERUSALIM CARE PLÂNG
- Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
- căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
Isus mângâie femeile din Ierusalim care-l plâng, aşa cum face cu fiecare dintre noi, mai ales când ne aflăm în suferinţă.
De cele mai multe ori alegem conştienţi păcatul, a cărui roade implicite sunt suferinţa, deznădejdea, apoi regretele, în loc să-i cerem Domnului ajutor. În rugăciune dobândim puterea de a păşi pe calea cea strâmtă. Chiar dacă aceasta e presărată cu obstacole, să nu uităm că Dumnezeu ne poartă în braţe.
Isuse bune, ocrotitorul familiei noastre, alină durerile noastre, ţine-ne pe calea cea bună, ridică-ne din căderi, sprijină-ne în ispite. Ajutaţi de pilda suferinţelor tale şi întăriţi de harul tău, să dăruim celor din jur mângâierea sădită în noi de Inima ta Preasfântă.
- Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
- ai milă de familia noastră!


Tatăl nostru... Bucură-te, Marie...

(fam. Mirela, Anton şi Cristiana-Maria Niculae, parohia „Maica Îndurerată", Bucureşti)

A consola este putinţa noastră de a da celuilalt ceva care să fie mai adevărat decât durerea sa. A consola înseamnă să-l faci pe deznădăjduit să trăiască în speranţă. A consola înseamnă a permite celui ce suferă să vadă în noi iubirea lui Dumnezeu pentru el. (Fericitul Vladimir)

STAŢIUNEA A IX-A
ISUS CADE A TREIA OARĂ SUB POVARA CRUCII
- Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
- căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
Străbătând drumul Golgotei, Isus cel neprihănit, Mielul fără pată, dezvăluie prin suferinţa sa cât de mare e urgia păcatului nostru. Fără ezitare poartă crucea până la capăt, asumându-şi misiunea pe care Tatăl i-a încredinţat-o pentru noi.
Dacă Învăţătorul şi Mântuitorul nostru ne-a dat o aşa pildă de curaj şi de ascultare faţă de Tatăl, cu cât mai mult noi păcătoşii să răbdăm nu numai necazul nostru, dar şi pe cel al fraţilor noştri.
Isuse bune, ocrotitorul familiei noastre, tu ştii cât de indiferenţi suntem la durerea celor apropiaţi, mereu preocupaţi de bunăstarea noastră. Prin paza poruncilor tale, fă ca iubirea Tatălui să locuiască mereu în noi, ca astfel toţi să fim una în tine.
- Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
- ai milă de familia noastră!

Tatăl nostru... Bucură-te, Marie...
(fam. Margareta, Florian, Sorin, Camelia, Simona, Laurenţiu, David, Florin Troacă, parohia „Preasfânta Inimă a lui Isus" - Biserica Franceză, Bucureşti)

A şti să suferi înseamnă a putea iubi totul. (Fericitul Vladimir)

STAŢIUNEA A X-A
ISUS ESTE DEZBRĂCAT DE HAINELE SALE
- Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
- căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
Când soldaţii trag hainele lipite pe trupul rănit, Mântuitorul suferă din nou. Rănile pricinuite de biciuire se redeschid şi sângerează. Fecioara Maria suferă alături de Fiul său, aşa cum suferă părinţii atunci când copiii lor sunt în primejdie.
În calitate de părinţi ne propunem de multe ori să nu mai cădem în vechile greşeli şi păcate, dar se întâmplă ca prin atitudini, decizii şi mai ales nerăbdare, să ne rănim copii. Smulgem, astfel, încă o dată hainele de pe trupul plăpând şi istovit al lui Isus.
Isuse bune, ocrotitorul familiei noastre, în tine ne punem întreaga nădejde. Ajută-ne să fim un bun exemplu pentru copii noştri. Îmbracă sufletul nostru cu haina răbdării.

- Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
- ai milă de familia noastră!

Tatăl nostru... Bucură-te, Marie...

(fam. Elvira, Valentin şi Valentina Petre, parohia „Sf. Tereza a Pruncului Isus", Bucureşti)

Cel care se despoaie pentru ceilalţi, se îmbracă cu Cristos. (Fericitul Vladimir)

STAŢIUNEA A XI-A
ISUS ESTE RĂSTIGNIT PE CRUCE
- Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
- căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
Mâinile şi picioarele Mântuitorului sunt pironite pe cruce. Isus este imobilizat şi expus batjocurii publice. O dată în plus, păcatele noastre sunt asumate prin rănile sale în mod gratuit. O dată în plus, el ne arată că suferinţa este preţul răscumpărării.
Există situaţii limită în care omul nu poate alege decât acceptarea suferinţei. Imobilizarea, faptul că nu are alternativă, îl obligă să accepte durerea adusă de boală, detenţie, înstrăinare, pierderea unor persoane dragi.
Isuse bune, ocrotitorul familiei noastre, ajută-ne ca, după exemplul tău, să acceptăm situaţiile limită ca pe o şansă în plus de mântuire, atât pentru noi cât şi pentru familia noastră.
- Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
- ai milă de familia noastră!


Tatăl nostru... Bucură-te, Marie...

(Gabriela Văcăreanu, Parohia „Sf. Fecioară Maria a Harurilor" - Bărăţia, Bucureşti)

Calea spre paradis are doar lărgimea unei persoane şi înălţimea unei cruci. (Fericitul Vladimir)

STAŢIUNEA A XII-A
ISUS MOARE PE CRUCE
- Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
- căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
După atâta suferinţă, Isus este în agonie, pe cruce, între cer şi pământ, cu mâinile şi picioarele străpunse. Se oferă Tatălui ca jertfă supremă pentru ispăşirea păcatelor lumii.
Seara, adunată în faţa crucifixului, familia, în rugăciune, dobândeşte putere, sinceritate, căinţă. În umilinţă sufletele se deschid pentru a primi iertarea, împăcarea.
Isuse bune, ocrotitorul familiei noastre, învaţă-ne să fim recunoscători pentru acest mare dar al mântuirii, arată tuturor familiilor că Sfânta ta Cruce este semnul biruinţei, izvor de har şi mângâiere în ceasurile grele, dă-ne puterea de a-ţi urma exemplul şi însoţeşte-ne pe drumul vieţii.
- Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
- ai milă de familia noastră!

Tatăl nostru... Bucură-te, Marie... 

(fam. Lucica, Ion, Maria, Antonia şi Octavian Şutru; fam. Monica, Alexandru, Maria şi Valentin Obretin, parohia „Sf. Fecioară Maria, Regina Sfântului Rozariu", Popeşti-Leordeni/Ilfov)

Dacă socoteşti că ţi-ai sfârşit viaţa, nici nu ţi-ai început-o încă. (Fericitul Vladimir)

STAŢIUNEA A XIII-A
ISUS ESTE LUAT JOS DE PE CRUCE
- Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
- căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
Ucenicii coboară trupul neînsufleţit al lui Isus de pe cruce şi îl aşează în braţele Mariei, Mama sa. Nemărginită e durerea aceleia care l-a născut şi l-a îngrijit.
Asemenea Maicii lui Isus, în tristeţile şi tulburările vieţii suntem chemaţi să găsim tărie în credinţă. Cristos a spus: „Eu sunt învierea şi viaţa, cine trăieşte şi crede în mine nu va muri în veci".
Isuse bune, ocrotitorul familiei noastre, învaţă-ne cum să ne întărim în încercări şi dă-ne harul şi puterea de a abandona căile păcatului.
- Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
- ai milă de familia noastră!

Tatăl nostru... Bucură-te, Marie...

(fam. Mariana, Ion-Mihail şi David Nichita, parohia „Cristos, Regele Universului", Ploieşti/Prahova)

În locul urării: „Dumnezeu să fie cu voi" ar fi mai potrivit şi mai folositor să spunem „Fiţi cu Dumnezeu", deoarece Dumnezeu este mereu cu noi, în schimb noi nu suntem întotdeauna cu Dumnezeu. (Fericitul Vladimir)

STAŢIUNEA A XIV-A
ISUS ESTE ÎNMORMÂNTAT
- Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
- căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.
Trupul lui Isus este aşezat într-un mormânt nou şi curat. În aparenţă totul pare încheiat. Şi totuşi acesta este începutul. „Dacă bobul de grâu căzut în pământ nu moare rămâne singur, iar dacă moare aduce roadă multă" (In 12,24).
De multe ori, dezamăgiţi în aşteptările vieţii pământeşti, credem că totul s-a sfârşit. Nu ne plac mortificările, nici renunţările. Cât ne e de frică de moarte? Şi totuşi, când învăţăm să renunţăm, învăţăm şi să dăruim, adică să murim pentru sine şi să trăim cu adevărat pentru aproapele. Aşa se ivesc zorii învierii.
Isuse bune, ocrotitorul familiei noastre, insuflă-ne credinţa neabătută în viaţa de apoi, ajută-ne să nu ne pierdem speranţa în tine, fii mereu alături de noi, luminează-ne, căci tu eşti viaţa noastră.
- Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe cruce,
- ai milă de familia noastră!

Tatăl nostru... Bucură-te, Marie...

(Fam. Rodica, Cornel şi Theodora Bratu, parohia „Adormirea Maicii Domnului", Bucureşti)

Deasupra capetelor noastre există mai mult cer decât există pământ sub picioarele noastre. (Fericitul Vladimir)

RUGĂCIUNE DE ÎNCHEIERE
Isuse, dă-ne putere să ne ducem crucea, tărie să nu părăsim niciodată căile tale, curaj să primim întotdeauna cu bucurie şi pace voinţa ta. Sporeşte-ne credinţa, speranţa şi dragostea şi învaţă-ne să iubim Sfânta ta Cruce; ea să ne fie mângâiere în încercări, încurajare în clipele de suferinţă şi far călăuzitor în viaţa noastră întreagă. Amin.

 

Str. Gral. Henri M. Berthelot 19
sector 1, 010164 Bucureşti
Tel: 021 405 6262
Copyright © 2015 Asociatia Familiilor Catolice - Web design and programming
Română English